De Radu Zlati, deputat PNL
Ieri Guvernul Ponta a modificat (a câta oară?) Legea Educației Naționale, printr-o Ordonanță de Urgență. Sunt câteva modificări asupra cărora nu voi comenta ele fiind, mai degrabă, de natură tehnică. Voi insista însă asupra două elemente din OUG adoptată de către Guvern care, după opinia mea, lasă de dorit în contextul educațional românesc.În primul rând resping ideea emiterii unei legi pentru o singură persoană – mai ales când, prin acea lege, persoana respectivă încearcă să își acopere din punct de vedere legal o culpă. Cu alte cuvinte domnul VV Ponta emite ca șef al Guvernului o OUG prin care să îngroape scandalul mediatic și politic al acuzației de plagiat. Acuzație care, strict legal, a fost respinsă, în 2012, tot prin modificări ale legislației pertinente în domeniul recunoașterii titlurilor științifice. Respinsă dar nu și uitată, căci un plagiat (dacă el există) este un plagiat indiferent dacă o comisie a negat sau nu existența sa. Explicațiile noului ministru al Educației Naționale nu mă satisfac. Domnia sa nu a reușit să explice dacă există vreo prevedere similară în legislația vreunui stat civilizat, nici în ce constă necesitatea și urgența unei astfel de modificări legislative (alta decât dorința premierului de a șterge o pată din CV-ul personal). Faptul că există solicitări ale societății civile pentru retragerea titlului de doctor obținut prin înșelăciune de către V.V. Ponta este real, dar acel segment al societății civile a avut în vedere rezolvarea problemei plagiatului printr-o altă cale nu aceea, cu aparență de respectabilitate, aleasă de către premier și, se vede limpede, acceptată și de către ministrul său. În locul unei decizii din partea Justiției sau a unui for științific ni se propune o renunțare din partea plagiatorului a titlului științific obținut prin fraudă intelectuală.
Comparația pe care domnul ministru o face cu medicii care pleacă să profeseze în străinătate nu se susține, căci medicii respectivi nu renunță la calitatea de medic, la Diploma obținută. Chiar în cazul în care nu ar mai profesa, medicul este, totuși, deținător al Diplomei de studii, pe care o poate pierde numai în urma unei hotărâri judecătorești. Pe de altă parte, domnul Ponta a beneficiat și beneficiază de urmări ale titlului de doctor, urmări de natură financiară, de carieră profesională, de statut social, etc. Să amintim numai de calitatea sa de cadru didactic universitar, calitate strâns legată de deținerea titlului doctoral.
În al doilea rând consider ca binevenită introducerea noțiunii de învățământ dual în Legea Educației Naționale. Apare astfel posibilitatea măririi, poate chiar dramatice, a numărului de elevi care să urmeze cursurile învățământului profesional. Actul este însă incomplet deoarece, în comisiile reunite ale Parlamentului, Guvernul nu a sprijinit amendamentul PNL prin care se cerea mărirea numărului de burse pentru învățământul profesional – aceasta în condițiile în care mulți dintre elevii care ar fi urmat aceste cursuri aparțin unor medii vulnerabile economic. Acest fapt, coroborat cu acela că Ministerul de resort nu deține nici un program de finanțare a școlilor și liceelor, astfel încât acestea să fie dotate cu necesarul de echipamente pentru înființarea unor clase profesionale, întreaga greutate fiind lăsată asupra parteneriatelor cu agenții economici, face modificarea legislativă să fie mai mult o figură de stil, la orizontul anului școlar 2015-2016.
Bâjbâind mereu între util, nelegitim și incomplet, inițiativele legislative ale Guvernului Ponta și ale miniștrilor Educației Naționale girați de către acesta continuă să fie cârpiri ale unui univers educațional care are nevoie de o reformă profundă. Reformă pe care actuala guvernare nu este, în mod evident, nici doritoare nici capabilă să în realizeze.
